Pentru cercetători

Drivers and barriers associated with value chain initiatives

The need to accelerate the transition towards sustainability in food provisioning and consumption is both urgent and complex. The urgency stems from the detrimental effects of current food systems on the environment and on socioeconomic conditions. The complexity lies in the way the agri-food system, in all its guises, is configured, including production intensification and monoculture, concentration of corporate control across agriculture and the food industry, consolidation of retail and distribution systems, and the unsustainable consumption patterns these structures reinforce.

In recent years, niche business developments have emerged as key drivers of sustainable development. Often enabled by developments in socio-technical innovations, these alternative business and value chain models have appeared as potential solutions to market failures by introducing new products, services and/or processes. A positive sustainability influence calls for a substantial contribution to progress these initiatives by scaling up and out to exert both significant market influence and broad social or political influence. However, the potential of these niche sustainable value chains/business models to considerably disrupt the market and society substantially, is still unclear.

The study draws on seven innovative agri-food value chain initiatives across Europe, each representing a distinct niche business model that employs alternative operational and governance mechanisms to promote sustainability. Using a practice-based approach to value chain analysis, the study examined how sustainability is introduced, enacted, and sustained across the value chains through social practices. This summary report presents the key findings on the drivers and barriers to promoting sustainability in value chain operations, and their implications for the ability of sustainable business initiatives studied to effectively deliver sustainability outcomes. A full report will be made available in due course.

The findings indicate that clearly articulated sustainability visions and goals act as a lever for embedding sustainability within value chain operations. However, sustainability objectives cannot remain confined to business-level strategies; they must be enacted through coordinated practices across the value chain to generate tangible and intangible outcomes. A key factor in catalysing sustainability innovations in value chains lies in the role of the leading initiative/entrepreneurs in identifying and positioning innovation (technological or social) within the chain. These actors’ function as ‘sustainability practice brokers’ by channelling sustainability innovation ideas and shaping their adoption across the chain (e.g., how they are introduced across the chain), and build critical social bridges through effective collaboration both horizontally and vertically throughout the chain to enable sustainability-oriented transformations.

The study revealed a set of dynamic and interconnected practices across the value chain that are relevant for constructing and maintaining sustainability. These are grouped into three thematic categories: cooperation, improving and relational governance. These practices serve as key drivers of sustainability innovation by structuring change processes and shaping the chain operational activities of the actors involved.

Cooperation practices such as information sharing and network-building, facilitate stakeholder engagement and collective agency. Improving practices support experimentation, innovation co-creation, shared learning and skills development, which strengthen both knowledge capital and social capital. Relational governance practices, including codes of conduct and effective communication, play a functional role through reinforcing trust, establishing relationships based on shared expectations in the value chain, and promote positive history of collaboration.

These practices contribute to the construction and maintenance of sustainability in the value chain context by nurturing various forms of socio-technical, socio-economic and socio-cultural developments, including generating secure market opportunities for producers, building knowledge capital through stakeholders’ capacity building, and strengthening social capital.

Despite these enabling practices, common barriers persist across the value chains, particularly, limited financial resources and the inability to drive significant shifts in market and consumer demand, emerge as key constraints, which pose significant risks to scalability, replication, and long-term viability.

In conclusion, the study offers useful actionable guidelines for businesses to enhance their internal value chain operations to effectively unlock sustainability transitions. Also, the study provides insights for potential policy interventions to support the scalability and/or replication of these small sustainable business models.

The following aspects can be recommended for businesses:

1. Cooperation and collective action across the value chain are essential to address systemic sustainability challenges. This translates into shared responsibility toward achieving a common goal.
2. Governance structures: Businesses should invest on building mutual trust and relational capacity across the value chain among actors. This is essential to boost social ties that enable engagement in continuous improving practices, i.e., co-creation practices, to maintain and continually develop innovations overtime. The presence of formal or informal governance mechanisms within the chain is essential to provide guidelines for actors and in governing relationships to build trust-based relations.
3. Network building and mobilisation across diverse range of external stakeholders can help overcome the limitation of resources and knowledge capital commonly encountered by these ‘niche’ businesses.

Policy recommendations

Public policy schemes should prioritise support for sustainable entrepreneurial businesses at the local level by providing funding opportunities to invest in regional/local supply chain and value chain infrastructure upgrade, capacity building, and invest in marketing, thereby boosting visibility, recognition, and long-term competitiveness.

1. Government leadership and endorsement: essential to support SMEs sustainable entrepreneurial initiatives visibility by recognising their sustainability efforts, thereby granting businesses legitimacy that extends beyond purely economic considerations.
2. Value chain infrastructure gaps: policy effort should prioritise investments in these infrastructures at the local and regional level to improve sustainable SMEs supply chains operational efficiency and reducing transaction costs.
3. Public funding design: Policy frameworks should move beyond short term funding and instead provide stable, medium to long-term financial support for sustainable agro-food SMEs. Such support should be flexible to provide the stability and adaptability needed to implement ambitious innovative projects. This will help ensuring continued viability and scaling of these business models. For example, public funding schemes are needed to enable these initiatives to cover marketing and promotional costs over a defined period. This is essential to enhance visibility, consumer awareness, and market demand.
4. Support sector leadership: promote public-private partnerships (PPP) and provide stable financial support to sustainable value chain leaders or lead firms. These actors are pioneers and entrepreneurs who play pivotal role in coordinating stakeholders and mobilising collective action across supply chains. These actors are often acknowledged as essential for innovation and promoting sustainable development but often remain institutionally unsupported. Investing in these PPP represent an opportunity to strengthen the social infrastructure across supply chains, which enhances the relational and innovation capacity needed to unlock more sustainable change across socio-technical, socio-economic, and socio-cultural domains. These shifts are essential to enable system change.

This manuscript, prepared under Work Package 3 (WP3) of the VISIONARY project, contributes to the overarching aim of identifying policy levers that can support transitions towards sustainable farming and food systems in Europe. WP3 investigates how behavioural approaches and experimental methods can help design effective agri-environmental policy interventions to address three key transition challenges: climate neutrality, halting biodiversity loss, and improving water quality. In this context, the manuscript focuses on the role of behavioural drivers — cognitive, social, and dispositional factors that shape human decision-making — in determining farmers' responses to economic policy instruments designed to reduce greenhouse gas (GHG) emissions from agriculture.

The manuscript presents findings from two complementary experimental studies. The first study investigates Italian dairy farmers' preferences for alternative payment schemes aimed at incentivising the adoption of essential oil feed supplements to reduce enteric methane emissions. Using a lab-in-the-field experiment with 120 farmers in the Autonomous Province of Trento, it elicits willingness to accept Action-Based Payments (ABPs), Results-Based Payments (RBPs) framed either as an Agri-Environmental Climate Scheme or a voluntary carbon market, and Hybrid Payment (HP) designs combining both components. The second study examines Danish farmers' beliefs about the economic impacts of a CO₂e tax on agriculture and tests whether providing expert information can reduce misperceptions and increase policy support. It draws on a randomised survey experiment with 981 farmers, conducted in the context of Denmark's actual CO₂e tax proposals at both high (750 DKK/tonne) and low (125 DKK/tonne) stringency levels.

The results demonstrate that behavioural drivers are central mediators of farmers' acceptance of climate policy instruments. Italian dairy farmers show a general preference for ABPs over RBPs, driven by familiarity, certainty preference, and reduced complexity, though acceptance of innovative payment mechanisms improves substantially when pro-environmental attitudes are present, risk aversion is lower, and farmers have higher perceived behavioural control over the implementation of new practices, and when RBPs are introduced in hybrid formats alongside conventional subsidies. Notably, farmers' responses to hybrid schemes are more coherent when paired with an AECS framing than with a voluntary carbon market framing, suggesting that pure market mechanisms create additional psychological barriers. Danish farmers systematically and substantially overestimate the negative economic impacts of the CO₂e tax — by a factor of up to three relative to expert estimates — and this perception gap represents a key driver of policy opposition. Expert information partially reduces these misperceptions and increases tax support, but the effect is heterogeneous: smaller farms and crop producers respond more readily, while larger farms and livestock producers exhibit limited belief revision, consistent with motivated reasoning. The study also finds that opposition to the carbon tax can paradoxically increase openness to an agricultural ETS scheme, pointing to a policy substitution effect with important implications for policy sequencing. Together, these findings highlight that achieving agricultural GHG reductions requires policy designs that account for behavioural realities, including uncertainty aversion, belief biases, and farmer heterogeneity, thereby contributing to VISIONARY's broader objective of identifying how policy design can facilitate sustainability transitions in diverse socio-ecological contexts.

The full report will be available soon.

This report synthesizes the results of two studies on supermarket interventions aimed at reducing the climate footprint of food consumption. Food systems account for approximately one-third of global anthropogenic greenhouse gas emissions. The Farm to Fork Strategy acknowledges the urgent need to reduce the climate footprint of the European food system through a comprehensive transition across the entire food chain, including shifts in consumers’ food choices. The retail sector plays a pivotal role in shaping markets and influencing consumers’ dietary choices, and the Farm to Fork Strategy explicitly calls for changes in food distribution and marketing practices.

The overarching objective of the two empirical studies presented in this report was to investigate the effectiveness of supermarket interventions in reducing the climate impact of food consumption through shifts in consumer behaviour towards more sustainable food choices. The two studies tested a set of interventions through an online supermarket experiment embedded within a consumer survey. We simulated a realistic online supermarket environment, providing a means to assess households’ food purchase behaviour across different food categories. Study 1 focussed on behavioural interventions and tested the effects of a placement intervention (i.e. the strategic placement of plant-based assortments within the meat and dairy sections), a climate label (i.e. a traffic-light label based on CO₂e emissions), and the combination of the two. The study was conducted in Germany, Denmark, Spain and Hungary with a sample of N=7,373 participants. Study 2 tested the effects of price changes (i.e. price increases for high-emission foods and/or price decreases for low-emission foods), climate labelling (i.e. information on the CO₂e emissions of food products) and different combinations of these treatment interventions. The study was conducted in Italy, Poland and the United Kingdom with a representative sample of N=7,482 consumers.

Study 1 on behavioural supermarket interventions in Germany, Denmark, Spain and Hungary showed that the strategic placement of plant-based assortments in the meat and dairy sections as well as the introduction of a climate label can reduce the carbon footprint of food purchases, particularly when implemented jointly. The effectiveness of the tested interventions varied across countries and not all effects were statistically significant. Across Germany, Denmark, and Spain, the combination of the placement intervention with a climate label resulted in the greatest reduction in emissions by –13% to –16% (compared to the control group). In Spain and Denmark, the introduction of a climate label also had a statistically significant effect. The placement intervention by itself had a significant effect only in Denmark. In Hungary, none of the tested interventions significantly reduced the climate impact of food purchases; however, the combined intervention led to a significant reduction of climate emissions among younger age groups (up to 40 years).

Study 2 on price- and information-based interventions in Italy, Poland and the United Kingdom found that price mechanisms and information are effective tools to reduce emissions from food consumption behaviours. While price increases for high-emission foods had, on average, the strongest effects in terms of emission reductions (–4% to –9%) across all three countries, the effect size of the remaining interventions differed across countries, suggesting that the optimal implementation may depend on specific country settings. Price discounts for low-emission foods by themselves did not lead to the desired effect of reducing the climate impact of food consumption, but instead had a null (Italy) or even positive effect (Poland and the United Kingdom) on food-related emissions – unless combined with climate labelling and/or price increases for high-emission foods. Climate labelling by itself (without the implementation of price changes) yielded remarkable significant reductions in emissions in Poland and the United Kingdom, but was ineffective in Italy. The results from Study 2 additionally show that it is possible to achieve equivalent emission reductions using different mixes of instruments and that solutions should be carefully chosen and tailored depending on the country context and objectives.

In both studies, significant reductions in the climate impact of food purchases were primarily driven by lower purchased quantities of high-emission foods, particularly beef and cheese. Although the average decrease in the purchased quantity of these items was relatively modest, the corresponding reduction in CO₂e emissions was substantial, underscoring that even small shifts in consumer behaviour away from high-emission, animal-based foods can yield significant climate benefits.

The tested interventions promoting (plant-based) foods with low CO₂e emissions – the placement intervention in Study 1, and the price discount intervention in Study 2 – successfully increased the purchases of these products in all countries across both studies. Interestingly, when implemented as single interventions rather than as part of an instrument mix that also modifies aspects of high-emission foods, these measures failed to significantly reduce the climate impact of food purchases. Consumers exposed to these interventions did not significantly reduce the consumption of high-emission foods so that the desired substitution from high- to low-emission foods did not occur.

The findings from the two studies raise important questions about the role and power of supermarkets in shaping the food environments within which consumers make their food choices. The studies demonstrate that far-reaching measures implemented in supermarkets have the potential to substantially reduce the climate footprint of food consumption in the EU through shifting consumer behaviour towards more sustainable food choices. However, while the retail sector holds significant leverage to drive such change, the commercial interests of retailers are not necessarily aligned with policy objectives aimed at reducing the climate impact of food consumption. This report seeks to inform and motivate both private and public stakeholders in the food sector to act upon these insights.

The full report will be available soon.

This report brings together evidence from seven empirical studies examining how adjustments to food environments can encourage more sustainable food consumption. Food systems are key contributors to environmental degradation, driving habitat loss, water pollution, biodiversity decline, and climate change (Crippa et al., 2021). In response, the European Union’s Farm to Fork Strategy seeks to reduce the environmental and climate footprint of the food system by promoting changes across the value chain, from production to consumption (European Commission, 2020). Within this transformation, the retail sector occupies a strategic position, as it shapes product availability, marketing activities, and purchasing contexts, and is therefore explicitly targeted in the Strategy’s call for changes in food distribution and promotion practices.

The seven studies synthesised in this report evaluate a broad set of interventions, mostly within the operational scope of private food retailers, including choice architecture measures, pricing strategies, climate labels, and other point-of-purchase tools. Collectively, they address two overarching objectives central to the transition toward more sustainable food systems:

• Reducing the climate impact of food consumption through supermarket-based interventions (Studies 1–5)
• Promoting consumption of locally produced food through short supply chains (Studies 6 & 7)

Studies 1 and 2 analysed how supermarket interventions influence the climate impact of entire food baskets, drawing on cross-country survey experiments. Study 3 focused on consumer substitution between meat and legumes under different pricing scenarios using survey-based experiments conducted in Denmark. Studies 4 and 5 tested in-store promotional strategies designed to increase legume purchases through field experiments in operational supermarkets in Spain and Denmark. Study 6 evaluated the effectiveness of different promotional messages in attracting customers to a farm shop in England, while Study 7 explored consumer perceptions, emotional responses, and shopping behaviours related to farmers markets in Romania, with an emphasis on locally produced food.

Taken together, the findings of the seven studies demonstrate that behavioural interventions in food retail environments can steer consumer purchasing toward more sustainable options. However, their individual effects are typically modest. The evidence strongly suggests that integrated intervention packages – particularly those combining pricing measures, climate labelling, and strategic product placement – are substantially more effective than isolated actions. Meaningful reductions in the climate impact of food consumption therefore require structural changes to food environments rather than reliance on voluntary or informational measures alone.

Many of the effective interventions identified fall within the operational scope of private food retailers, positioning them as important facilitators of change. At the same time, this reliance on retailer action poses limitations from a policy perspective. While retailers can play a key enabling role, they are unlikely to serve as the primary drivers of systemic change. Public policy instruments – such as regulation, fiscal incentives, and mandatory information requirements – are likely necessary to align retail practices more closely with broader sustainability objectives.

The full report will be available soon.

This publication documents the results of a scoping literature review of European academic literature published 2015-2025 to show what is known about Effective Communication in Alternative Food Networks. While the authors (Inyang, Hashem & Prager) discuss the implications for Scottish Food Systems, VISIONARY partners at Exeter University provide a commentary based on their experience with short food supply chains and alternative food networks in England. They worked closely with a local food distribution hub, Tamar Grow Local (TGL) which is run by a group of staff (equivalent to 4 full time employees) and 10 core volunteers.

TGL is fully aware that effective communication is central in fostering consumer trust, loyalty and sustained participation in AFNs. They use storytelling, authenticity and regular updates through direct contact and social media and know that these methods are effective. Regular contact tends to occur mainly when food boxes are distributed to customers.

The two insights that resonated most with the TGL case are the particular resource constraints facing AFNs, and the underuse of messages around fair prices and educational content.

Resource constraints limit impact of communication strategies

• Resource constraints impact on TGLs ability to make full use of social media as a digital communication strategy. TGL producers and managers lack the time to a) get training in digital literacy, storytelling and social media, but also b) for consistent engagement. Time is the scarce resource.
• Resource constraints are also the limiting factor for involving consumers in the co-creation of narratives. TGL do not do this at the moment. While they see the value, coordinating consumers is resource intensive and this resource is currently not available.
• TGL is very keen to capitalise on incorporating basic evaluation tools to assess messaging effectiveness and inform future strategies. They realise that this is essential to help continuous learning and optimisation of communication strategies. So, they do not lack of attention to measurable outcomes as such, but again time constraints limit their capacity to evaluate the data.

Messaging needs to emphasise economic and fair content

• Messages about fair prices for producers and local economic development were not very prominent across the reviewed literature. Yet this is exactly what TGL customers care most about: supporting the economic viability of local farming families. Customers dislike what is perceived as an exploitative relationship between supermarkets and primary producers. Therefore, putting fair prices centre stage in AFN marketing messages is crucial.
• Knowing your customers is important for another reason: the average TGL customer is over 50 years old and their customer base relies on traditional communication channels such as email, news letters and phone. It is therefore vital to ensure accessibility of customer phone numbers and email addresses, and segmented mailing lists could be considered.
• Similar to AFNs in the reviewed literature, TGL communication does not feature educational messages strongly. They should emphasise this more, given the evidence that educational messaging around core values boosts long-term consumer retention and encourages consumer engagement, effectively creating a community of advocates.

Această publicație documentează rezultatele unei analize bibliografice preliminare a literaturii academice europene publicate în perioada 2015-2025, cu scopul de a prezenta cunoștințele actuale privind comunicarea eficientă în rețelele alimentare alternative. În timp ce autorii (Inyang, Hashem și Prager) discută implicațiile pentru sistemele alimentare scoțiene, partenerii proiectului VISIONARY de la Universitatea din Exeter oferă un comentariu bazat pe experiența lor cu lanțurile scurte de aprovizionare cu alimente și rețelele alimentare alternative din Anglia. Aceștia au colaborat îndeaproape cu un centru local de distribuție alimentară, Tamar Grow Local (TGL), care este gestionat de un grup de angajați (echivalentul a 4 angajați cu normă întreagă) și 10 voluntari de bază.

TGL este pe deplin conștient că comunicarea eficientă este esențială pentru consolidarea încrederii consumatorilor, a loialității și a participării susținute la rețelele alimentare alternative (AFN). Ei utilizează povestirea, autenticitatea și actualizările periodice prin contact direct și rețelele sociale și știu că aceste metode sunt eficiente. Contactul regulat are loc în principal atunci când se distribuie cutii cu alimente clienților.

Cele două concluzii care au rezonat cel mai mult în cazul TGL sunt constrângerile specifice de resurse cu care se confruntă rețelele alternative de aprovizionare cu alimente (AFN) și subutilizarea mesajelor privind prețurile echitabile și a conținutului educațional.

Constrângerile de resurse limitează impactul strategiilor de comunicare

• Limitările de resurse afectează capacitatea TGL de a valorifica pe deplin rețelele sociale ca strategie de comunicare digitală. Producătorilor și managerilor TGL le lipsește timpul necesar pentru a) urma cursuri de alfabetizare digitală, povestire și utilizare a rețelelor sociale, dar și b) pentru a asigura o implicare constantă. Timpul este resursa limitată.
• Limitările de resurse reprezintă, de asemenea, factorul limitativ pentru implicarea consumatorilor în co-crearea narațiunilor. TGL nu face acest lucru în prezent. Deși recunosc valoarea acestei abordări, coordonarea consumatorilor necesită resurse considerabile, iar aceste resurse nu sunt disponibile în prezent.
• TGL este foarte interesată să valorifice integrarea instrumentelor de evaluare de bază pentru a evalua eficacitatea mesajelor și a fundamenta strategiile viitoare. Ei realizează că acest lucru este esențial pentru a sprijini învățarea continuă și optimizarea strategiilor de comunicare. Așadar, nu le lipsește atenția acordată rezultatelor măsurabile ca atare, dar, din nou, constrângerile de timp le limitează capacitatea de a evalua datele.

Mesajele trebuie să pună accentul pe aspecte economice și echitabile

• Mesajele referitoare la prețuri echitabile pentru producători și la dezvoltarea economică locală nu au ocupat un loc foarte important în literatura de specialitate analizată. Totuși, tocmai acest aspect este cel mai important pentru clienții TGL: susținerea viabilității economice a familiilor de fermieri locali. Clienților nu le place ceea ce este perceput ca o relație de exploatare între supermarketuri și producătorii primari. Prin urmare, este esențial ca prețurile echitabile să ocupe un loc central în mesajele de marketing ale AFN.
• Cunoașterea clienților este importantă și din alt motiv: clientul mediu TGL are peste 50 de ani, iar baza de clienți se bazează pe canale de comunicare tradiționale, precum e-mailul, buletinele informative și telefonul. Prin urmare, este esențial să se asigure accesibilitatea numerelor de telefon și a adreselor de e-mail ale clienților, putând fi luată în considerare și crearea de liste de distribuție segmentate.
• Similar cu AFN-urile din literatura de specialitate analizată, comunicarea TGL nu pune un accent puternic pe mesajele educative. Acestea ar trebui să sublinieze mai mult acest aspect, având în vedere dovezile că mesajele educative privind valorile fundamentale stimulează fidelizarea pe termen lung a consumatorilor și încurajează implicarea acestora, creând în mod eficient o comunitate de susținători.

Acest raport documentează rezultatele obținute în cadrul Sarcinii 3.2 „Transition of agri-environmental systems to climate-neutral food systems” din WP3 „Agri-environmental policy experimentation”. Scopul acestei sarcini este de a analiza acceptarea de către fermierii din UE atât a măsurilor obligatorii (cum ar fi un sistem de tranzacționare a emisiilor agricole), cât și a piețelor voluntare de carbon. De asemenea, vor fi examinate și alte instrumente economice, inclusiv taxe pe carbon sau CO₂e și scheme inovatoare de subvenții (cum ar fi plățile bazate pe rezultate – Result-Based Payments, RBPs – și plățile hibride – Hybrid Payments, HPs), menite să încurajeze practicile agricole prietenoase cu mediul.

În plus, Sarcina 3.2 are obiectivul de a investiga dacă și în ce măsură factorii comportamentali influențează acceptabilitatea acestor instrumente de politică economică în rândul fermierilor. Pentru atingerea acestor obiective au fost realizate două experimente contextualizate, care au implicat în total aproximativ 1.100 de fermieri – unul în Italia și celălalt în Danemarca.

Acest raport, elaborat în cadrul Pachetului de Lucru 3 (WP3) al proiectului VISIONARY, contribuie la obiectivul general de a identifica instrumente de politică care pot sprijini tranzițiile către sisteme agricole și alimentare durabile în Europa. WP3 investighează modul în care abordările comportamentale și metodele experimentale pot ajuta la proiectarea unor intervenții eficiente de politică agro-mediu pentru a răspunde la trei provocări cheie ale tranziției: neutralitatea climatică, oprirea pierderii biodiversității și îmbunătățirea calității apei. În acest context, studiul nostru se concentrează pe potențialul unui cadru de etichetare pentru măsuri agro-mediu „dark green” (AECM) ca posibil instrument de politică care să încurajeze participarea fermierilor și, astfel, să consolideze tranziția în domeniul biodiversității.

Trecerea la agricultura ecologică este influențată de un amestec de bariere și factori de stimulare interconectați. O revizuire a cercetărilor existente, a modelelor mentale, a atelierelor și a interviurilor a evidențiat probleme frecvente, cum ar fi cererea instabilă, facilitățile de procesare limitate, suportul de consultanță insuficient, lipsa forței de muncă și politicile inconsistente. În același timp, au fost identificate factori pozitivi, precum învățarea între fermieri, sprijinul consultativ, planuri de acțiune clare, colaborarea între diferite sectoare și campanii de conștientizare publică. Aceste constatări arată că trecerea la agricultura ecologică nu este blocată de o singură problemă, ci depinde de modul în care funcționează întregul sistem alimentar și de cât de bine coordonează diferiții actori – fermieri, consilieri, procesatori, distribuitori, consumatori și factorii de decizie – eforturile lor.

Gestionarea resurselor de apă la scară peisagistică este esențială pentru abordarea provocărilor de mediu și hidrologice în agricultura europeană. Din cauza fragmentării proprietății terenurilor, gestionarea trebuie să depășească limitele proprietăților individuale și să se alinieze sistemelor hidrologice, necesitând o guvernanță colaborativă care să implice fermierii și alți actori interesați.

Acest studiu (Milestone 9), privind motivele și barierele acțiunii colective pentru reducerea impactului asupra resurselor de apă, utilizează principiile de proiectare ale lui Elinor Ostrom (Design Principles, DPs) ca instrument de diagnostic pentru evaluarea robusteții instituționale în trei cazuri: gestionarea irigațiilor în Spania și Ungaria și reglementarea azotului bazată pe bazine hidrografice în Danemarca.

Cazul spaniol arată o aliniere puternică cu principiile DPs, prezentând organizații în rețea conduse de utilizatori și recunoașterea legală a drepturilor colective. Cazul maghiar evidențiază un control puternic de tip top-down, dar lipsa capacității de a implementa inițiative complexe și colective de gestionare a apei, precum și lipsa cooperării de tip bottom-up, a coordonării și a ghidării profesionale necesare. Cazul danez se abate semnificativ de la principiile DPs din cauza implicării limitate a părților interesate și a autonomiei utilizatorilor.

Aceste rezultate demonstrează cum contextul instituțional și designul guvernanței influențează legitimitatea și eficacitatea gestionării resurselor de apă. Deși principiile lui Ostrom oferă un reper instituțional valoros, ele oferă perspective limitate asupra factorilor comportamentali care influențează participarea fermierilor.

Propunem ca cercetările viitoare asupra principiilor lui Ostrom să includă perspective comportamentale pentru a înțelege mai bine succesele și eșecurile schemelor colective agro-mediu pentru utilizarea durabilă a resurselor de apă. Lucrările noastre viitoare vor depăși analiza instituțională, explorând pârghiile și barierele comportamentale din programele colective agro-mediu.

În acest articol, prezentăm o analiză de amploare a modelelor bazate pe agenți (ABM) în sistemele alimentare, concentrându-ne asupra modului în care sunt încorporate perspective comportamentale. Articolul a fost publicat în "Environmental Modelling & Software Journal" și este rezultatul corespunzător al "Realizarea 5.3 - Revizuirea modelelor sistemelor alimentare și a ipotezelor comportamentale ale acestora. Constatăm că multe modele nu au o justificare comportamentală și subliniem necesitatea unei baze mai solide de ipoteze comportamentale.

Propunem următoarele orientări provizorii pentru a sprijini dezvoltarea viitoare a ABM în modelarea sistemelor alimentare:

• Justificarea comportamentală. Alegerile comportamentale ar trebui să fie justificate prin teorie sau date. De exemplu, prin utilizarea cadrului MoHuB pentru a identifica teoriile comportamentale relevante.
• Parcimonia modelului. Modelele ar trebui să fie cât mai simple posibil, concentrându-se pe anumite părți ale sistemului alimentar și limitând domeniul de aplicare spațial la ceea ce este necesar pentru a răspunde la întrebarea de cercetare.
• Transparență și documentare. Utilizarea protocoalelor standardizate, cum ar fi ODD + D, este recomandată pentru a îmbunătăți transparența, reproductibilitatea și comparabilitatea.

Prezentul raport (Rezultatul 2.2) se bazează pe cadrul conceptual și analitic inițial al proiectului VISIONARY și își propune să prezinte modul în care studiile de caz selectate în cadrul proiectului VISIONARY se completează reciproc pentru a răspunde obiectivelor-cheie ale proiectului. Raportul își propune să prezinte pe scurt fundamentele teoretice ale activității noastre și să descrie abordarea adoptată în studiile de caz.

Prezentul studiu (Rezultatul 2.1) constă într-o analiză sistematică a literaturii de specialitate, menită să identifice factorii determinanți și barierele, pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra factorilor care determină schimbarea comportamentală și asupra relevanței acestora pentru anumiți actori din sistemul alimentar și din anumite lanțuri valorice. Acest lucru a fost realizat prin efectuarea unei analize globale a analizelor sistematice și structurate ale literaturii de specialitate, efectuate în legătură cu aspectele comportamentale ale tranziției către sustenabilitate în sistemele alimentare. Această analiză a dus la o cartografiere sistematică a factorilor care influențează schimbarea comportamentală a actorilor din sistemul alimentar (așa-numitele analize 360°) și la o sinteză narativă a recomandărilor formulate de analizele selectate.

Raport privind factorii generici și specifici asociați contextului politic
Acest rezultat 6.1 compilează, analizează și compară rezultatele obținute în cadrul a două sarcini ale proiectului VISIONARY intitulate „Interfețe știință-politică și consolidarea relațiilor”. Cele două sarcini, „Cartografierea contextului politic și de reglementare” și „Exerciții participative de previziune”, s-au derulat în paralel și s-au întrepătruns. Scopul acestei analize este dublu. În primul rând, aceasta vizează să contribuie la proiectarea cercetării experimentale care urmează să fie întreprinsă în cadrul diverselor sarcini empirice incluse în alte pachete de lucru VISIONARY. În al doilea rând, aceasta permite identificarea și discutarea lacunelor relevante de politică care trebuie abordate în ciclurile de politică viitoare ale UE și Regatului Unit.

Acest document de lucru privind factorii favorabili și obstacolele din cadrul inițiativelor legate de lanțul valoric face parte din Etapa 15 a proiectului VISIONARY. Documentul prezintă o analiză a factorilor favorabili și a obstacolelor care stau în calea inovării în domeniul sustenabilității în cadrul a șapte inițiative din sectorul agroalimentar din șapte țări partenere (Danemarca, Germania, Ungaria, România, Spania, Polonia, Regatul Unit).

Acest raport prezintă concluziile unui studiu realizat în cadrul proiectului VISIONARY, care analizează provocările și oportunitățile din cadrul lanțurilor valorice europene ale leguminoaselor alimentare. Studiul se concentrează pe identificarea barierelor care limitează adoptarea proteinelor de origine vegetală, în special a leguminoaselor, în Danemarca, Germania, Polonia și Spania. De asemenea, acesta explorează strategii și pârghii potențiale pentru a stimula adoptarea acestor produse. Principalele concluzii evidențiază obstacolele în calea adoptării și identifică punctele de pârghie care ar putea conduce la o mai mare acceptare a leguminoaselor în aceste țări.

Acest raport reprezintă un pas important în demersul nostru de explorare a lanțurilor valorice durabile prin intermediul unor studii de caz detaliate, concentrându-ne pe inițiativele din cadrul lanțurilor valorice și pe modelele de afaceri. Analizăm studii de caz individuale din șapte țări partenere: Danemarca, Germania, Ungaria, România, Spania, Polonia și Regatul Unit. Analiza noastră utilizează o abordare bazată pe practică pentru a înțelege modul în care sustenabilitatea este integrată în aceste lanțuri valorice. Prin studierea practicilor din lumea reală din cadrul organizațiilor și de-a lungul lanțurilor de aprovizionare, obținem informații despre conexiunile – atât favorabile, cât și dificile – care influențează eforturile de sustenabilitate. Această perspectivă aruncă o nouă lumină asupra dinamicii interne și a implicațiilor mai largi ale practicilor sustenabile în cadrul lanțurilor valorice.

Pachetul de lucru 1: Implicare, comunicare, diseminare și valorificare
Etapa 1

Găsiți toate informațiile importante despre VISIONARY dintr-o singură privire.

Acest cadru analitic va ghida cercetarea empirică a proiectului VISIONARY în ceea ce privește intervențiile de politică, inițiativele inovatoare privind lanțul valoric și modelele de afaceri, precum și punctele de pârghie din sistemele agroalimentare. Cadrul analitic adoptă o abordare inovatoare care combină două perspective substanțial diferite: pe de o parte, economia cantitativă, experimentală și comportamentală, iar pe de altă parte, abordările calitative și de gândire sistemică globală.

Această publicație oferă o prezentare generală a celor 16 ateliere de previziune desfășurate în opt țări europene cu participanții noștri la interfețele dintre știință și politică (SPI) - aproximativ 270 de părți interesate din sistemul alimentar, printre care fermieri, factori de decizie, oameni de știință, comercianți cu amănuntul și ONG-uri. Exercițiul de previziune a încadrat discutarea unora dintre cele mai presante probleme ale sistemelor noastre alimentare: gestionarea apei agricole, viitorul alimentelor și al agriculturii ecologice și promovarea produselor pe bază de plante de-a lungul lanțului valoric.

Acest cadru conceptual inițial reunește bazele teoretice și conceptuale ale VISIONARY, explicând caracterul sistemic al sistemului alimentar și tranzițiile sale către durabilitate, rolul factorilor comportamentali ai actorilor din sectorul alimentar în condiționarea unei astfel de tranziții și interacțiunea dintre cercetare și elaborarea de politici în vederea accelerării. Acest cadru inițial pune bazele "cadrului conceptual fundamentat empiric" care urmează să fie lansat în vara anului 2025. După o analiză preliminară a abordărilor privind tranziția sistemului alimentar către durabilitate și dimensiunea sa comportamentală (în special a agricultorilor și consumatorilor), documentul se concentrează pe două domenii principale: "politici alimentare comportamentale" și "modele de afaceri durabile". În cele din urmă, documentul aprofundează abordarea transdisciplinară a proiectului, bazată pe conceptul și punerea în aplicare a interfețelor știință-politică.