Pentru cercetători

Studiul publicat în revista „Ecological Economics” analizează modul în care scepticismul față de schimbările climatice influențează percepția fermierilor asupra politicilor climatice agricole și a măsurilor de atenuare. Într-un sondaj realizat pe un eșantion de 981 de fermieri danezi, partenerii proiectului VISIONARY, Kahsay Haile Zemo și Mette Termansen de la Universitatea din Copenhaga, au constatat că fermierii sceptici față de schimbările climatice tind să supraestimeze impactul negativ al unei taxe pe CO₂e, manifestă o rezistență mai puternică față de această politică și sunt mai puțin dispuși să participe la inițiative climatice sau să adopte măsuri de atenuare. Efectele sunt deosebit de pronunțate în rândul crescătorilor de animale.

Această cercetare este legată de proiectul VISIONARY și aduce o contribuție practică în acest domeniu, analizând modul în care modelele mentale pot fi utilizate pentru a sprijini în mod eficient proiectele agroalimentare interdisciplinare și transdisciplinare.

Concluzii din Strategia europeană privind reziliența în domeniul apei (2025)

În această a doua sesiune informativă SPI, prezentăm conceptul de „foresight” — o abordare care ajută părțile interesate să depășească dezacordurile, să consolideze cooperarea și încrederea și să exploreze căi comune către un viitor dorit. Acest lucru este deosebit de relevant pentru chestiuni complexe și sensibile, precum utilizarea colectivă a apei în agricultură, o resursă esențială pentru producția alimentară. Secțiunea dedicată politicilor evidențiază concluziile cheie din Strategia europeană privind reziliența resurselor de apă (iunie 2025), din Directiva-cadru privind apa (WFD) și aspectele importante referitoare la apă din cadrul noii Politici Agricole Comune (PAC).

Prezentul document de lucru, intitulat „Stimulente colective și norme de echitate în programele agro-de mediu: o analiză bazată pe agenți a raportului cost-eficacitate”, prezintă dezvoltarea unui model bazat pe agenți care încorporează date experimentale comportamentale în procesul decizional. Mai precis, modelul este conceput pentru a evalua diferite variante de politici pentru programele agro-de mediu colective menite să reducă scurgerea de azot și să evalueze rentabilitatea acestora. Procesul decizional al fermierilor în cadrul modelului are două aspecte. În primul rând, acesta reflectă comportamentul standard de maximizare a profitului. În al doilea rând, în urma constatărilor empirice ale lui Zemo, Kahsay, Termansen și Thorsen (2026), incorporăm o componentă de echitate în procesul decizional, ghidați de teoria echității dezvoltată de Fehr și Schmidt (1999). În consecință, agenții resimt o disutilitate atunci când contribuțiile lor individuale la obiectivul colectiv sunt percepute ca fiind nedrepte.

În ansamblu, modelul reprezintă o abordare inițială și relativ simplă în forma sa actuală de document de lucru. Cu toate acestea, implementarea în Julia oferă o bază pentru extinderi viitoare menite să surprindă cu mai multă precizie procesele decizionale.

Factori favorabili și obstacole asociate inițiativelor din cadrul lanțului valoric

Nevoia de a accelera tranziția către sustenabilitate în aprovizionarea cu alimente și în consumul acestora este atât urgentă, cât și complexă. Urgența decurge din efectele negative ale sistemelor alimentare actuale asupra mediului și asupra condițiilor socio-economice. Complexitatea rezidă în modul în care este configurat sistemul agroalimentar, în toate formele sale, inclusiv intensificarea producției și monocultura, concentrarea controlului corporativ în agricultură și în industria alimentară, consolidarea sistemelor de vânzare cu amănuntul și de distribuție, precum și modelele de consum nesustenabile pe care aceste structuri le consolidează.

În ultimii ani, dezvoltarea afacerilor de nișă s-a impus ca un factor-cheie al dezvoltării durabile. Susținute adesea de progresele înregistrate în domeniul inovațiilor socio-tehnice, aceste modele alternative de afaceri și lanțuri valorice s-au conturat ca soluții potențiale la eșecurile pieței, prin introducerea de noi produse, servicii și/sau procese. O influență pozitivă asupra sustenabilității necesită o contribuție substanțială la progresul acestor inițiative prin extinderea și amplificarea lor, astfel încât să exercite atât o influență semnificativă asupra pieței, cât și o influență socială sau politică de anvergură. Cu toate acestea, potențialul acestor lanțuri valorice și modele de afaceri de nișă durabile de a perturba în mod considerabil piața și societatea rămâne încă neclar.

Studiul se bazează pe șapte inițiative inovatoare din cadrul lanțurilor valorice agroalimentare din întreaga Europă, fiecare reprezentând un model de afaceri de nișă distinct, care utilizează mecanisme operaționale și de guvernanță alternative pentru a promova sustenabilitatea. Folosind o abordare bazată pe practici în analiza lanțurilor valorice, studiul a examinat modul în care sustenabilitatea este introdusă, pusă în aplicare și menținută de-a lungul lanțurilor valorice prin intermediul practicilor sociale. Acest raport de sinteză prezintă principalele concluzii privind factorii favorabili și barierele în calea promovării sustenabilității în operațiunile lanțului valoric, precum și implicațiile acestora asupra capacității inițiativelor de afaceri sustenabile studiate de a produce în mod eficient rezultate în materie de sustenabilitate. Un raport complet va fi pus la dispoziție în timp util.

Rezultatele indică faptul că viziunile și obiectivele de sustenabilitate clar formulate acționează ca o pârghie pentru integrarea sustenabilității în operațiunile lanțului valoric. Cu toate acestea, obiectivele de sustenabilitate nu pot rămâne limitate la strategiile la nivel de întreprindere; ele trebuie puse în aplicare prin practici coordonate de-a lungul întregului lanț valoric pentru a genera rezultate tangibile și intangibile. Un factor-cheie în catalizarea inovațiilor de sustenabilitate în lanțurile valorice constă în rolul inițiativelor sau antreprenorilor de frunte în identificarea și poziționarea inovației (tehnologice sau sociale) în cadrul lanțului. Acești actori funcționează ca „intermediari ai practicilor de sustenabilitate”, canalizând ideile de inovare în domeniul sustenabilității și modelând adoptarea acestora de-a lungul lanțului (de exemplu, modul în care sunt introduse de-a lungul lanțului) și construiesc punți sociale esențiale prin colaborare eficientă, atât pe orizontală, cât și pe verticală, de-a lungul lanțului, pentru a permite transformări orientate către sustenabilitate.

Studiul a evidențiat o serie de practici dinamice și interconectate de-a lungul lanțului valoric, care sunt relevante pentru construirea și menținerea sustenabilității. Acestea sunt grupate în trei categorii tematice: cooperarea, îmbunătățirea și guvernanța relațională. Aceste practici reprezintă factori-cheie ai inovării în domeniul sustenabilității, structurând procesele de schimbare și modelând activitățile operaționale ale actorilor implicați în cadrul lanțului valoric.

Practicile de cooperare, precum schimbul de informații și crearea de rețele, facilitează implicarea părților interesate și acțiunea colectivă. Îmbunătățirea practicilor susține experimentarea, co-crearea inovației, învățarea comună și dezvoltarea competențelor, ceea ce consolidează atât capitalul de cunoștințe, cât și capitalul social. Practicile de guvernanță relațională, inclusiv codurile de conduită și comunicarea eficientă, joacă un rol funcțional prin consolidarea încrederii, stabilirea de relații bazate pe așteptări comune în cadrul lanțului valoric și promovarea unui istoric pozitiv al colaborării.

Aceste practici contribuie la construirea și menținerea sustenabilității în contextul lanțului valoric, prin încurajarea diverselor forme de dezvoltare socio-tehnică, socio-economică și socio-culturală, inclusiv prin crearea de oportunități de piață sigure pentru producători, acumularea de capital de cunoaștere prin consolidarea capacităților părților interesate și consolidarea capitalului social.

În ciuda acestor practici favorabile, persistă obstacole comune de-a lungul lanțurilor valorice; în special, resursele financiare limitate și incapacitatea de a genera schimbări semnificative în ceea ce privește cererea pieței și a consumatorilor se conturează ca factori limitativi cheie, care prezintă riscuri semnificative pentru scalabilitate, replicabilitate și viabilitatea pe termen lung.

În concluzie, studiul oferă orientări utile și aplicabile pentru întreprinderi, menite să le ajute să-și îmbunătățească operațiunile din cadrul lanțului valoric intern, în vederea realizării eficiente a tranziției către sustenabilitate. De asemenea, studiul oferă perspective privind posibile intervenții la nivel de politici publice, menite să sprijine scalabilitatea și/sau replicarea acestor modele de afaceri mici și sustenabile.

Următoarele aspecte pot fi recomandate întreprinderilor:

1. Cooperarea și acțiunea colectivă de-a lungul întregului lanț valoric sunt esențiale pentru a face față provocărilor sistemice legate de sustenabilitate. Acest lucru se traduce printr-o responsabilitate comună în vederea atingerii unui obiectiv comun.
2. Structuri de guvernanță: Întreprinderile ar trebui să investească în consolidarea încrederii reciproce și a capacității relaționale între actorii din cadrul lanțului valoric. Acest lucru este esențial pentru consolidarea legăturilor sociale care permit implicarea în practici de îmbunătățire continuă, adică practici de co-creație, în vederea menținerii și dezvoltării continue a inovațiilor de-a lungul timpului. Prezența unor mecanisme de guvernanță formale sau informale în cadrul lanțului este esențială pentru a oferi orientări actorilor și pentru a reglementa relațiile în vederea construirii unor relații bazate pe încredere.
3. Crearea de rețele și mobilizarea unei game variate de părți interesate externe pot contribui la depășirea limitărilor legate de resurse și de capitalul de cunoștințe cu care se confruntă de obicei aceste întreprinderi „de nișă”.

Recomandări de politică

Programele de politici publice ar trebui să acorde prioritate sprijinirii întreprinderilor antreprenoriale durabile la nivel local, oferind oportunități de finanțare pentru investiții în modernizarea infrastructurii lanțurilor de aprovizionare și a lanțurilor valorice regionale/locale, în consolidarea capacităților, precum și în marketing, sporind astfel vizibilitatea, recunoașterea și competitivitatea pe termen lung.

1. Conducerea și sprijinul guvernamental: elemente esențiale pentru a susține vizibilitatea inițiativelor antreprenoriale durabile ale IMM-urilor, prin recunoașterea eforturilor acestora în materie de durabilitate, conferind astfel întreprinderilor o legitimitate care depășește considerentele pur economice.
2. Lacunele în infrastructura lanțului valoric: eforturile politice ar trebui să acorde prioritate investițiilor în aceste infrastructuri la nivel local și regional, pentru a îmbunătăți eficiența operațională a lanțurilor de aprovizionare durabile ale IMM-urilor și pentru a reduce costurile de tranzacție.
3. Conceperea finanțării publice: Cadrele de politică ar trebui să depășească finanțarea pe termen scurt și să ofere, în schimb, un sprijin financiar stabil, pe termen mediu și lung, pentru IMM-urile durabile din sectorul agroalimentar. Un astfel de sprijin ar trebui să fie flexibil, pentru a asigura stabilitatea și adaptabilitatea necesare punerii în aplicare a unor proiecte inovatoare ambițioase. Acest lucru va contribui la asigurarea viabilității continue și a extinderii acestor modele de afaceri. De exemplu, sunt necesare scheme de finanțare publică care să permită acestor inițiative să acopere costurile de marketing și de promovare pe o perioadă determinată. Acest lucru este esențial pentru a spori vizibilitatea, gradul de conștientizare a consumatorilor și cererea de pe piață.
4. Sprijinirea liderilor din sector: promovarea parteneriatelor public-privat (PPP) și acordarea unui sprijin financiar stabil liderilor lanțurilor valorice durabile sau firmelor-lider. Acești actori sunt pionieri și antreprenori care joacă un rol esențial în coordonarea părților interesate și în mobilizarea acțiunilor colective de-a lungul lanțurilor de aprovizionare. Acești actori sunt adesea recunoscuți ca fiind esențiali pentru inovare și promovarea dezvoltării durabile, dar rămân adesea fără sprijin instituțional. Investițiile în aceste PPP reprezintă o oportunitate de a consolida infrastructura socială de-a lungul lanțurilor de aprovizionare, ceea ce sporește capacitatea relațională și de inovare necesară pentru a genera o schimbare mai durabilă în domeniile socio-tehnic, socio-economic și socio-cultural. Aceste schimbări sunt esențiale pentru a permite transformarea sistemului.

Acest manuscris, elaborat în cadrul Pachetului de lucru 3 (WP3) al proiectului VISIONARY, contribuie la obiectivul general de identificare a pârghiilor de politică care pot sprijini tranziția către sisteme agricole și alimentare durabile în Europa. WP3 analizează modul în care abordările comportamentale și metodele experimentale pot contribui la conceperea unor intervenții eficiente de politică agro-ecologică pentru a aborda trei provocări-cheie ale tranziției: neutralitatea climatică, stoparea pierderii biodiversității și îmbunătățirea calității apei. În acest context, lucrarea se concentrează asupra rolului factorilor comportamentali — factori cognitivi, sociali și dispoziționali care modelează procesul decizional uman — în determinarea reacțiilor fermierilor la instrumentele de politică economică concepute pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră (GES) provenite din agricultură.

Manuscrisul prezintă rezultatele a două studii experimentale complementare. Primul studiu analizează preferințele fermierilor italieni din sectorul lactatelor în ceea ce privește schemele alternative de plată menite să stimuleze adoptarea suplimentelor alimentare pe bază de uleiuri esențiale, în scopul reducerii emisiilor de metan enteric. Prin intermediul unui experiment de tip „laborator pe teren” realizat cu 120 de fermieri din Provincia Autonomă Trento, studiul evaluează disponibilitatea acestora de a accepta plăți bazate pe acțiuni (ABP), plăților bazate pe rezultate (RBP), concepute fie ca un program agro-ecologic climatic, fie ca o piață voluntară a carbonului, precum și a modelelor de plăți hibride (HP) care combină ambele componente. Al doilea studiu examinează convingerile fermierilor danezi cu privire la impactul economic al unei taxe_{pe CO₂e}asupra agriculturii și testează dacă furnizarea de informații de specialitate poate reduce percepțiile eronate și poate spori sprijinul pentru politici. Acesta se bazează pe un experiment sub formă de sondaj randomizat realizat cu 981 de fermieri, desfășurat în contextul propunerilor concrete ale Danemarcei privind taxa_{pe CO2e}, atât la un nivel ridicat de rigoare (750 DKK/tonă), cât și la unul scăzut (125 DKK/tonă).

Rezultatele demonstrează că factorii comportamentali sunt mediatori esențiali în acceptarea de către fermieri a instrumentelor de politică climatică. Fermierii italieni din sectorul produselor lactate manifestă o preferință generală pentru ABP-uri în detrimentul RBP-urilor, determinată de familiaritate, preferința pentru certitudine și complexitatea redusă; cu toate acestea, acceptarea mecanismelor inovatoare de plată se îmbunătățește substanțial atunci când sunt prezente atitudini pro-mediu, aversiunea față de risc este mai scăzută, iar fermierii au un control comportamental perceput mai ridicat asupra implementării noilor practici, precum și atunci când subvențiile bazate pe rezultate (RBPs) sunt introduse în formate hibride alături de subvențiile convenționale. În mod notabil, reacțiile fermierilor la schemele hibride sunt mai coerente atunci când sunt asociate cu un cadru AECS decât cu un cadru al pieței voluntare a carbonului, ceea ce sugerează că mecanismele de piață pure creează bariere psihologice suplimentare. Agricultorii danezi supraestimează în mod sistematic și substanțial impacturile economice negative ale taxei_{pe CO₂e}— cu un factor de până la trei față de estimările experților — iar această discrepanță de percepție reprezintă un factor-cheie al opoziției față de politică. Informațiile furnizate de experți reduc parțial aceste percepții eronate și sporesc sprijinul față de taxă, dar efectul este eterogen: fermele mai mici și producătorii de culturi răspund mai prompt, în timp ce fermele mai mari și producătorii de animale manifestă o revizuire limitată a convingerilor, în concordanță cu raționamentul motivat. Studiul constată, de asemenea, că opoziția față de taxa pe carbon poate crește, în mod paradoxal, deschiderea față de un sistem agricol de comercializare a cotelor de emisii (ETS), indicând un efect de substituție a politicilor cu implicații importante pentru secvențierea politicilor. Împreună, aceste constatări evidențiază faptul că realizarea reducerilor emisiilor de gaze cu efect de seră din agricultură necesită conceperea unor politici care să țină seama de realitățile comportamentale, inclusiv aversiunea față de incertitudine, prejudecățile de credință și eterogenitatea fermierilor, contribuind astfel la obiectivul mai larg al proiectului VISIONARY de a identifica modul în care conceperea politicilor poate facilita tranzițiile către sustenabilitate în diverse contexte socio-ecologice.

Raportul complet va fi disponibil în curând.

Acest raport sintetizează rezultatele a două studii privind intervențiile din supermarketuri menite să reducă amprenta climatică a consumului alimentar. Sistemele alimentare reprezintă aproximativ o treime din emisiile globale antropogene de gaze cu efect de seră. Strategia „De la fermă la consumator” recunoaște necesitatea urgentă de a reduce amprenta climatică a sistemului alimentar european printr-o tranziție cuprinzătoare de-a lungul întregului lanț alimentar, inclusiv prin schimbări în alegerile alimentare ale consumatorilor. Sectorul comerțului cu amănuntul joacă un rol esențial în modelarea piețelor și în influențarea alegerilor alimentare ale consumatorilor, iar Strategia „De la fermă la consumator” solicită în mod explicit schimbări în practicile de distribuție și comercializare a alimentelor.

Obiectivul general al celor două studii empirice prezentate în acest raport a fost acela de a analiza eficacitatea intervențiilor din supermarketuri în reducerea impactului consumului alimentar asupra climei, prin schimbări în comportamentul consumatorilor în direcția unor alegeri alimentare mai durabile. Cele două studii au testat o serie de intervenții prin intermediul unui experiment online desfășurat într-un supermarket, integrat într-un sondaj realizat în rândul consumatorilor. Am simulat un mediu realist de supermarket online, oferind un mijloc de a evalua comportamentul gospodăriilor în ceea ce privește achizițiile alimentare din diferite categorii de produse. Studiul 1 s-a concentrat pe intervențiile comportamentale și a testat efectele unei intervenții de plasare (adică plasarea strategică a sortimentelor pe bază de plante în secțiunile de carne și produse lactate), a unei etichete climatice (adică o etichetă de tip „semafor” bazată pe emisiile_{de CO₂e}) și a combinației celor două. Studiul a fost realizat în Germania, Danemarca, Spania și Ungaria, pe un eșantion de N = 7.373 de participanți. Studiul 2 a testat efectele modificărilor de preț (adică creșteri de preț pentru produsele alimentare cu emisii ridicate și/sau scăderi de preț pentru produsele alimentare cu emisii reduse), etichetarea climatică (adică informații privind emisiile_{de CO₂e}ale produselor alimentare) și diferite combinații ale acestor intervenții de tratament. Studiul a fost realizat în Italia, Polonia și Regatul Unit, pe un eșantion reprezentativ de N = 7 482 de consumatori.

Studiul 1 privind intervențiile comportamentale în supermarketuri din Germania, Danemarca, Spania și Ungaria a arătat că amplasarea strategică a sortimentelor pe bază de plante în secțiunile de carne și lactate, precum și introducerea unei etichete climatice pot reduce amprenta de carbon a achizițiilor alimentare, în special atunci când sunt implementate împreună. Eficacitatea intervențiilor testate a variat de la o țară la alta, iar nu toate efectele au fost semnificative din punct de vedere statistic. În Germania, Danemarca și Spania, combinarea intervenției de amplasare cu o etichetă climatică a dus la cea mai mare reducere a emisiilor, cuprinsă între –13 % și –16 % (în comparație cu grupul de control). În Spania și Danemarca, introducerea unei etichete climatice a avut, de asemenea, un efect semnificativ din punct de vedere statistic. Intervenția privind amplasarea, luată separat, a avut un efect semnificativ doar în Danemarca. În Ungaria, niciuna dintre intervențiile testate nu a redus în mod semnificativ impactul asupra climei al achizițiilor de produse alimentare; cu toate acestea, intervenția combinată a condus la o reducere semnificativă a emisiilor climatice în rândul grupurilor de vârstă mai tinere (până la 40 de ani).

Studiul 2 privind intervențiile bazate pe preț și pe informare în Italia, Polonia și Regatul Unit a constatat că mecanismele de preț și informarea reprezintă instrumente eficiente pentru reducerea emisiilor generate de comportamentele legate de consumul alimentar. Deși creșterile de preț pentru alimentele cu emisii ridicate au avut, în medie, cele mai puternice efecte în ceea ce privește reducerea emisiilor (de la –4 % la –9 %) în toate cele trei țări, amploarea efectului celorlalte intervenții a variat de la o țară la alta, ceea ce sugerează că implementarea optimă poate depinde de contextul specific al fiecărei țări. Reducerile de preț pentru alimentele cu emisii reduse nu au condus, în sine, la efectul dorit de reducere a impactului asupra climei generat de consumul alimentar, ci au avut, dimpotrivă, un efect nul (Italia) sau chiar pozitiv (Polonia și Regatul Unit) asupra emisiilor legate de alimentație – cu excepția cazului în care au fost combinate cu etichetarea climatică și/sau cu creșteri de preț pentru alimentele cu emisii ridicate. Etichetarea climatică în sine (fără implementarea modificărilor de preț) a generat reduceri semnificative remarcabile ale emisiilor în Polonia și Regatul Unit, dar s-a dovedit ineficientă în Italia. Rezultatele din Studiul 2 arată, de asemenea, că este posibil să se obțină reduceri echivalente ale emisiilor folosind combinații diferite de instrumente și că soluțiile ar trebui alese cu atenție și adaptate în funcție de contextul și obiectivele fiecărei țări.

În ambele studii, reducerile semnificative ale impactului asupra climei generat de achizițiile de alimente au fost determinate în principal de scăderea cantităților achiziționate de alimente cu emisii ridicate, în special carne de vită și brânză. Deși scăderea medie a cantității achiziționate din aceste produse a fost relativ modestă, reducerea corespunzătoare a emisiilor de CO₂e a fost substanțială, subliniind faptul că chiar și mici schimbări în comportamentul consumatorilor, care să îi îndepărteze de alimentele de origine animală cu emisii ridicate, pot genera beneficii climatice semnificative.

Intervențiile testate care promovează alimentele (pe bază de plante) cu emisii reduse de CO₂e – intervenția de plasare din Studiul 1 și intervenția de reducere a prețului din Studiul 2 – au reușit să crească achizițiile acestor produse în toate țările, în ambele studii. Este interesant de remarcat că, atunci când au fost implementate ca intervenții individuale, și nu ca parte a unui mix de instrumente care să modifice și aspecte legate de alimentele cu emisii ridicate, aceste măsuri nu au reușit să reducă în mod semnificativ impactul asupra climei generat de achizițiile de alimente. Consumatorii expuși la aceste intervenții nu și-au redus în mod semnificativ consumul de alimente cu emisii ridicate, astfel încât substituirea dorită a alimentelor cu emisii ridicate cu cele cu emisii reduse nu a avut loc.

Concluziile celor două studii ridică întrebări importante cu privire la rolul și influența supermarketurilor în modelarea mediilor alimentare în cadrul cărora consumatorii își fac alegerile alimentare. Studiile demonstrează că măsurile de anvergură implementate în supermarketuri au potențialul de a reduce substanțial amprenta climatică a consumului alimentar în UE, prin orientarea comportamentului consumatorilor către alegeri alimentare mai durabile. Cu toate acestea, deși sectorul comerțului cu amănuntul deține o influență semnificativă pentru a impulsiona o astfel de schimbare, interesele comerciale ale comercianților cu amănuntul nu sunt neapărat aliniate la obiectivele de politică menite să reducă impactul asupra climei al consumului alimentar. Prezentul raport urmărește să informeze și să motiveze părțile interesate, atât din sectorul privat, cât și din cel public, din sectorul alimentar să acționeze pe baza acestor concluzii.

Raportul complet va fi disponibil în curând.

Acest raport reunește date din șapte studii empirice care analizează modul în care adaptarea mediilor alimentare poate încuraja un consum alimentar mai durabil. Sistemele alimentare contribuie în mod semnificativ la degradarea mediului, determinând pierderea habitatelor, poluarea apei, declinul biodiversității și schimbările climatice (Crippa et al., 2021). Ca răspuns la această situație, Strategia „De la fermă la consumator” a Uniunii Europene urmărește să reducă amprenta ecologică și climatică a sistemului alimentar prin promovarea unor schimbări de-a lungul întregului lanț valoric, de la producție până la consum (Comisia Europeană, 2020). În cadrul acestei transformări, sectorul comerțului cu amănuntul ocupă o poziție strategică, deoarece acesta modelează disponibilitatea produselor, activitățile de marketing și contextele de achiziționare și, prin urmare, este vizat în mod explicit în apelul strategiei la schimbări în practicile de distribuție și promovare a alimentelor.

Cele șapte studii sintetizate în prezentul raport evaluează o gamă largă de intervenții, în mare parte în cadrul domeniului de activitate al comercianților privați cu amănuntul din sectorul alimentar, inclusiv măsuri de arhitectură a alegerilor, strategii de stabilire a prețurilor, etichete climatice și alte instrumente utilizate la punctul de vânzare. În ansamblu, acestea vizează două obiective generale esențiale pentru tranziția către sisteme alimentare mai durabile:

• Reducerea impactului asupra climei generat de consumul alimentar prin intervenții la nivelul supermarketurilor (Studiile 1–5)
• Promovarea consumului de alimente produse local prin lanțuri scurte de aprovizionare (Studiile 6 și 7)

Studiile 1 și 2 au analizat modul în care intervențiile din supermarketuri influențează impactul asupra climei al coșurilor întregi de cumpărături, pe baza unor experimente de sondaj realizate în mai multe țări. Studiul 3 s-a concentrat pe substituția efectuată de consumatori între carne și leguminoase în diferite scenarii de prețuri, utilizând experimente bazate pe sondaje realizate în Danemarca. Studiile 4 și 5 au testat strategii promoționale în magazin menite să crească achizițiile de leguminoase prin experimente de teren în supermarketuri funcționale din Spania și Danemarca. Studiul 6 a evaluat eficacitatea diferitelor mesaje promoționale în atragerea clienților către un magazin agricol din Anglia, în timp ce studiul 7 a explorat percepțiile consumatorilor, reacțiile emoționale și comportamentele de cumpărare legate de piețele fermierilor din România, punând accentul pe produsele alimentare locale.

În ansamblu, concluziile celor șapte studii demonstrează că intervențiile comportamentale în mediile de vânzare cu amănuntul a produselor alimentare pot orienta comportamentul de cumpărare al consumatorilor către opțiuni mai durabile. Cu toate acestea, efectele individuale ale acestora sunt, de obicei, modeste. Datele sugerează cu tărie că pachetele de intervenții integrate – în special cele care combină măsuri de stabilire a prețurilor, etichetarea climatică și plasarea strategică a produselor – sunt mult mai eficiente decât acțiunile izolate. Prin urmare, reducerile semnificative ale impactului asupra climei generate de consumul alimentar necesită schimbări structurale în mediile alimentare, mai degrabă decât să se bazeze exclusiv pe măsuri voluntare sau informative.

Multe dintre intervențiile eficiente identificate se încadrează în sfera operațională a comercianților privați cu amănuntul din sectorul alimentar, ceea ce îi poziționează ca facilitatori importanți ai schimbării. În același timp, această dependență de acțiunile comercianților cu amănuntul prezintă limitări din perspectiva politicilor publice. Deși comercianții cu amănuntul pot juca un rol-cheie de facilitare, este puțin probabil ca aceștia să acționeze ca principalii factori ai schimbării sistemice. Instrumentele de politică publică – precum reglementarea, stimulentele fiscale și cerințele obligatorii de informare – sunt probabil necesare pentru a alinia mai strâns practicile din comerțul cu amănuntul la obiectivele mai ample de sustenabilitate.

Raportul complet va fi disponibil în curând.

Prezentul raport prezintă concluziile obținute în cadrul Sarcinii 3.2 „Tranziția sistemelor agro-ecologice către sisteme alimentare neutre din punct de vedere climatic” din cadrul Pachetului de lucru 3 „Experimentarea politicilor agro-ecologice”. Sarcina își propune să analizeze gradul de acceptare de către fermierii din UE atât a măsurilor obligatorii (cum ar fi un sistem de comercializare a emisiilor în agricultură), cât și a piețelor voluntare de carbon. De asemenea, va examina și alte instrumente economice, inclusiv taxele pe carbon sau CO₂e și schemele inovatoare de subvenții (cum ar fi plățile bazate pe rezultate (RBP) și plățile hibride (HP)), concepute pentru a încuraja practicile agricole prietenoase cu clima. În plus, Sarcina 3.2 are ca obiectiv investigarea dacă și în ce măsură factorii comportamentali influențează acceptabilitatea de către agricultori a unor astfel de instrumente de politică economică. Pentru a aborda aceste obiective, au fost realizate două experimente contextualizate care au implicat un total de aproximativ 1 100 de agricultori, unul în Italia și celălalt în Danemarca.

Prezentul raport, elaborat în cadrul Pachetului de lucru 3 (WP3) al proiectului VISIONARY, contribuie la obiectivul general de identificare a pârghiilor politice care pot sprijini tranziția către sisteme agricole și alimentare durabile în Europa. WP3 analizează modul în care abordările comportamentale și metodele experimentale pot contribui la elaborarea unor intervenții eficiente de politică agro-ecologică pentru a aborda trei provocări-cheie ale tranziției: neutralitatea climatică, stoparea pierderii biodiversității și îmbunătățirea calității apei. În acest context, studiul nostru se concentrează asupra potențialului unui cadru de etichetare pentru măsurile agro-ecologice și climatice de tip „verde închis” (AECM) ca un posibil instrument de politică pentru a stimula participarea fermierilor și, prin urmare, pentru a consolida tranziția către biodiversitate.

Trecerea la agricultura ecologică este influențată de o combinație de bariere și factori favorizanți interconectați. O analiză a cercetărilor existente, a modelelor mentale, a atelierelor și a interviurilor a evidențiat probleme comune, precum cererea instabilă, capacitățile limitate de prelucrare, sprijinul insuficient în materie de consultanță, lipsa forței de muncă și politicile inconsecvente. În același timp, au fost identificați factori pozitivi, cum ar fi învățarea de la fermier la fermier, sprijinul prin consultanță, planurile de acțiune clare, colaborarea între diferite sectoare și campaniile de sensibilizare a publicului. Aceste constatări arată că trecerea la agricultura ecologică nu este blocată de o singură problemă, ci depinde de cât de bine funcționează întregul sistem alimentar și de modul în care diferiții actori – fermieri, consultanți, procesatori, distribuitori, consumatori și factorii de decizie – își coordonează eforturile.

Gestionarea resurselor de apă la scara peisajului este esențială pentru abordarea provocărilor de mediu și hidrologice din agricultura europeană. Datorită fragmentării proprietății funciare, gestionarea trebuie să depășească limitele proprietăților individuale și să se alinieze la sistemele hidrologice, ceea ce necesită o guvernanță colaborativă care să implice fermierii și alte părți interesate. Prezentul studiu (Etapa 9) privind motivele și barierele acțiunii colective de reducere a impactului asupra resurselor de apă utilizează principiile de proiectare (DP) ale lui Elinor Ostrom ca instrument de diagnosticare pentru a evalua robustețea instituțională în trei cazuri: gestionarea irigațiilor în Spania și Ungaria și reglementarea azotului la nivel de bazin hidrografic în Danemarca. Cazul spaniol prezintă o aliniere puternică la DP, caracterizându-se prin organizații ierarhizate, orientate către utilizatori, și recunoașterea juridică a drepturilor colective. Cazul maghiar prezintă un control puternic de sus în jos, dar nu dispune de capacitatea de a pune în aplicare inițiative complexe și colective de gestionare a apei, precum și de cooperarea, coordonarea și îndrumarea profesională necesare de jos în sus. Cazul danez se abate în mod semnificativ de la principiile lui Ostrom (DP) din cauza implicării limitate a părților interesate și a autonomiei reduse a utilizatorilor. Aceste constatări demonstrează modul în care contextul instituțional și proiectarea guvernanței afectează legitimitatea și eficacitatea în gestionarea apei. Deși principiile lui Ostrom oferă un punct de referință instituțional valoros, ele furnizează o perspectivă limitată asupra factorilor comportamentali care influențează participarea fermierilor. Propunem ca cercetările viitoare privind principiile lui Ostrom să includă perspective comportamentale pentru a înțelege mai bine succesele și eșecurile schemelor agro-ecologice colective pentru utilizarea durabilă a resurselor de apă. Lucrările noastre ulterioare vor depăși analiza instituțională pentru a explora pârghiile și barierele comportamentale din cadrul programelor agro-ecologice colective.

În acest articol, prezentăm o analiză de sinteză a modelelor bazate pe agenți (ABM) din cadrul sistemelor alimentare, concentrându-ne asupra modului în care sunt integrate perspectivele comportamentale. Articolul a fost publicat în revista „Environmental Modelling & Software Journal” și reprezintă rezultatul corespunzător pentru „Rezultatul 5.3 – Analiza modelelor sistemelor alimentare și a ipotezelor comportamentale ale acestora”. Constatăm că multe modele nu dispun de o justificare comportamentală și subliniem necesitatea unei baze mai solide a ipotezelor comportamentale.

Vă propunem următoarele orientări preliminare pentru a sprijini dezvoltarea viitoare a modelării bazate pe abordarea bazată pe agenți (ABM) în cadrul modelării sistemelor alimentare:

• Justificare comportamentală. Alegerile comportamentale ar trebui să fie justificate prin teorii sau date. De exemplu, prin utilizarea cadrului MoHuB pentru identificarea teoriilor comportamentale relevante.
• Parsimonie în elaborarea modelelor. Modelele trebuie să fie cât mai simple posibil, concentrându-se pe anumite părți ale sistemului alimentar și limitând aria de acoperire spațială la ceea ce este necesar pentru a răspunde la întrebarea de cercetare.
• Transparență și documentare. Se recomandă utilizarea unor protocoale standardizate, precum ODD + D, pentru a îmbunătăți transparența, reproductibilitatea și comparabilitatea.

Prezentul raport (Rezultatul 2.2) se bazează pe cadrul conceptual și analitic inițial al proiectului VISIONARY și își propune să prezinte modul în care studiile de caz selectate în cadrul proiectului VISIONARY se completează reciproc pentru a aborda obiectivele-cheie ale proiectului. Raportul își propune să prezinte pe scurt fundamentele teoretice ale activității noastre și să descrie abordarea adoptată în studiile de caz.

Prezentul studiu (Rezultatul 2.1) constă într-o analiză sistematică a literaturii de specialitate, menită să identifice factorii determinanți și barierele, pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra factorilor care determină schimbarea comportamentală și asupra relevanței acestora pentru anumiți actori din sistemul alimentar și din anumite lanțuri valorice. Acest lucru a fost realizat prin efectuarea unei analize-umbrelă a analizelor sistematice și structurate ale literaturii de specialitate, realizate în legătură cu aspectele comportamentale ale tranziției către sustenabilitate în sistemele alimentare. Această analiză a dus la o cartografiere sistematică a factorilor care influențează schimbarea comportamentală a actorilor din sistemul alimentar (așa-numitele analize „360°”) și la o sinteză narativă a recomandărilor formulate în analizele selectate.

Raport privind factorii generici și specifici asociați contextului politic
Acest document final 6.1 compilează, analizează și compară rezultatele obținute în cadrul a două sarcini ale proiectului VISIONARY intitulate „Interfețe știință-politică și consolidarea relațiilor”. Cele două sarcini, „Cartografierea contextului politic și de reglementare” și „Exerciții participative de anticipare”, s-au derulat în paralel și s-au întrepătruns. Scopul acestei analize este dublu. În primul rând, aceasta vizează să contribuie la conceperea cercetării experimentale care urmează să fie întreprinsă în cadrul diverselor sarcini empirice incluse în alte pachete de lucru ale proiectului VISIONARY. În al doilea rând, aceasta permite identificarea și discutarea lacunelor relevante de politică care trebuie abordate în ciclurile de politică viitoare ale UE și Regatului Unit.

Prezentul document de lucru privind factorii favorabili și obstacolele din cadrul inițiativelor legate de lanțul valoric face parte din Etapa 15 a proiectului VISIONARY. Acest document prezintă o analiză a factorilor favorabili și a obstacolelor care stau în calea inovării în domeniul sustenabilității în cadrul a șapte inițiative din sectorul agroalimentar din șapte țări partenere (Danemarca, Germania, Ungaria, România, Spania, Polonia, Regatul Unit).

Acest raport prezintă concluziile unui studiu realizat în cadrul proiectului VISIONARY, care analizează provocările și oportunitățile din cadrul lanțurilor valorice europene ale leguminoaselor alimentare. Studiul se concentrează pe identificarea barierelor care limitează adoptarea proteinelor de origine vegetală, în special a leguminoaselor, în Danemarca, Germania, Polonia și Spania. De asemenea, acesta explorează strategii și pârghii potențiale pentru a stimula adoptarea acestor produse. Concluziile cheie evidențiază obstacolele în calea adoptării și identifică punctele de pârghie care ar putea conduce la o acceptare mai mare a leguminoaselor în aceste țări.

Acest raport reprezintă un pas important în explorarea noastră a lanțurilor valorice durabile prin intermediul unor studii de caz detaliate, axate pe inițiativele din cadrul lanțurilor valorice și pe modelele de afaceri. Analizăm studii de caz individuale din șapte țări partenere: Danemarca, Germania, Ungaria, România, Spania, Polonia și Regatul Unit. Analiza noastră utilizează o abordare bazată pe practică pentru a înțelege modul în care sustenabilitatea este integrată în aceste lanțuri valorice. Prin studierea practicilor reale din cadrul organizațiilor și de-a lungul lanțurilor de aprovizionare, obținem informații despre legăturile — atât cele favorabile, cât și cele care reprezintă provocări — care influențează eforturile de sustenabilitate. Această perspectivă aduce o nouă lumină asupra dinamicii interne și a implicațiilor mai largi ale practicilor sustenabile în cadrul lanțurilor valorice.

Pachetul de lucru 1: Implicare, comunicare, diseminare și valorificare
Etapa 1

Descoperiți toate informațiile esențiale despre VISIONARY dintr-o singură privire.

Acest cadru analitic va ghida cercetarea empirică a proiectului VISIONARY în ceea ce privește intervențiile de politică, inițiativele inovatoare privind lanțul valoric și modelele de afaceri, precum și punctele de pârghie din sistemele agroalimentare. Cadrul analitic adoptă o abordare inovatoare care combină două perspective substanțial diferite: pe de o parte, economia cantitativă, experimentală și comportamentală, iar pe de altă parte, abordările calitative și de gândire sistemică globală.

Această publicație oferă o prezentare generală a celor 16 ateliere de previziune desfășurate în opt țări europene cu participanții noștri la interfețele dintre știință și politică (SPI) - aproximativ 270 de părți interesate din sistemul alimentar, printre care fermieri, factori de decizie, oameni de știință, comercianți cu amănuntul și ONG-uri. Exercițiul de previziune a încadrat discutarea unora dintre cele mai presante probleme ale sistemelor noastre alimentare: gestionarea apei agricole, viitorul alimentelor și al agriculturii ecologice și promovarea produselor pe bază de plante de-a lungul lanțului valoric.

Acest cadru conceptual inițial reunește bazele teoretice și conceptuale ale VISIONARY, explicând caracterul sistemic al sistemului alimentar și tranzițiile sale către durabilitate, rolul factorilor comportamentali ai actorilor din sectorul alimentar în condiționarea unei astfel de tranziții și interacțiunea dintre cercetare și elaborarea de politici în vederea accelerării. Acest cadru inițial pune bazele "cadrului conceptual fundamentat empiric" care urmează să fie lansat în vara anului 2025. După o analiză preliminară a abordărilor privind tranziția sistemului alimentar către durabilitate și dimensiunea sa comportamentală (în special a agricultorilor și consumatorilor), documentul se concentrează pe două domenii principale: "politici alimentare comportamentale" și "modele de afaceri durabile". În cele din urmă, documentul aprofundează abordarea transdisciplinară a proiectului, bazată pe conceptul și punerea în aplicare a interfețelor știință-politică.